umanitate

     In "era opiniilor", ideea de "umanitate" a devenit una de o raspandire ampla, mai ales in perioada sfarsitului de an, pe care, noi, crestinii o asteptam cu mult fast, perioada Craciunului.
     In contextul actual, ne incearca sentimentele de bunatate, de daruire, de generozitate, de implicare, de iertare, de compasiune, de intelegere, de iubire, de apropiere; o suita de trairi conexe cu ideea de bunatate.
     Deseori identificam lucrurile pozitive, gesturile frumoase ca fiind "atitudini umane"; insa ideea de "umanitar" nu trebuie confundata cu cea de "uman", deoarece, atat lucrurile pozitive cat si cele negative pot fi "umane", tocmai prin  intentia lor de realizare, care au ca "autor" omul.
     Omul a facut ca aceasta perioada sa fie despre lucruri pozitive, despre bunatate, despre daruire, despre ajutorare, despre noi si despre ceilalti, deopotriva.
     Generozitatea nu tine doar de "a nu tine pumnul strans" , in semn de daruire, ci si de a ne deschide sufletul.
     Oare cat de des ne gandim, in celelalte 335 de zile ale anului, la oamenii nevoiasi, la copiii fara adapost, la batraneii ce se adapostesc pe unde apuca de capriciile vremii, de neajunsuri, la oamenii ajunsi prada lipsei de igiena, a sevrajului, a nenorocirilor ce nu i-au crutat si care i-au invaluit poate pe nedrept?
     Ideea de umanitate nu este una legata de date sau de evenimente anume; aceasta nu tine doar de recunoasterea gesturilor de catre ceilalti; umanitatea nu e un sentiment impus de anumite ideologii ce proclama iertarea si bunastarea; aceasta nu este despre binele facut pentru noi, ci pentru atitudinea dreapta fata de ceilalti; ideea de umanitate nu tine de daruirea materiala, ci mai cu seama de daruirea morala; umanitatea nu e ceea ce credem noi ca am facut, ci ceea ce percep cei fata de care ne-am indreptat gestul;

umanitatea nu trebuie sa fie un instrument de autopromovare, ci o atitudine morala si de o constiinta demna de respect; manitatea nu este pretul mantuirii sau a binecuvantarii ci o cale a vredniciei; umanitatea nu e reteta dobandirii recunostintei ci mai degraba o cale a linistii interioare.

Romania -patria tolerantei-

    Nu intamplator ne-am nascut in Romania;

Energia a facut sa ne arunce, fii si fiice ale acestei patrii inocente.

   Romania ar trebui sa primeasca "premiul Nobel pentru TOLERANTA", iar romanii, premiul Nobel pentru OPORTUNiSM"!

  Romania e ca stapanul care nu-si pedepseste cainele, chiar daca acesta il latra neincetat.

   Romania e tara ce mijloceste orice dorinta, orice initiativa, orice scop.

   Romania tolereaza sa ne petrecem vacantele in strainatate, iar strainior le tolereaza sa aiba casa lor aici;  Romania tolereaza sa muncim in strainatate, iar daca suntem plecati, ne pune la dispozitie chiar votul prin corespondenta; Romania tolereaza viclenia, nemultumirea, lipsa de patriotism; Romania tolereaza reactiile tarzii, indisponibilitatea, ignoranta, neincrederea...cata toleranta!

   Astazi e ziua ta, Romanie draga! Ne-ai adapostit de lumea cruda, unde nu puteam iesi cu capul dezgolit, unde nu ne puteam "desfasura" ca acasa; ne-ai ferit de lumea larga, ne-ai ocrotit de tot ce ne putea pune in pericol.

   De ce? 

Poate pentru ca nu eram pregatiti sa dam piept cu verticalitatea, cu ispitele, cu indemnurile si ademenirile ce ne pasc si astazi cu atata ardoare; poate pentru ca cheia libertatii nu tine doar de evadare.

   De ziua ta, patria noastra "adoptiva", "naturala", "efectiva", ma intreb cum incape atata toleranta, cum putem admite atatea incertitudini, cum putem imbratisa superficialitatea atat de strans?

  Romania, ne-ai invatat sa fim umili, sa fim grandomani, sa fim profesionisti si descurcareti deopotriva, ne-ai permis sa ne permitem orice.

   Astazi, de ziua ta, te sarbatorim ca pe un "nou-nascut", iar maine te parasim din nou; stii, Romanie draga, noi suntem "europeni", traim intr-o lume moderna, occidentalizata si nu se cade cu nationalismul; arboram steagurile tricolore fiindca le-am pastrat cu atentie in dulapurile de metal de odinioara, inchise cu lacat. De ziua ta cantam cu totii, mancam sarmale si fasole cu ciolan; de ziua ta suntem traditionalisti,  purtam ie, pulovere din lana; poate de ziua ta ne dau emotiile tarcoale si la 7 dimineata ascultam imnul; il distribuim pe cel cantat de Andra, la "Gala Bute" si ne simtim vindecati pentru o vreme de "boala uitarii"

     Astazi, scumpa Romanie, ne apropiem mai mult ca oricand de tine, noroc ca ziua ta ne scapa de munca, de scoala, de orice alt program; asa te proclamam, te pretuim mai mult; se apropie si sarbatorile de iarna, cand iti vom calca pragul, te vom pomeni, te vom vizita mai multi.

   Astazi ne adapostim in umbra ta, Romanie draga; profitam de siguranta geo-politica, de stabilitatea securitatii, de siguranta integritatii noastre, in pofida actelor de dezumanizare si a instabilitatii instaurate in inima Europei.

Romania, suntem fericiti sa ne rasplatesti cu atata toleranta, insa regretam ca nu esti om, sa ne oferi mai multe.

   La multi ani, romani; la multi ani, Romania!