Craciun

A-ncremenit o lume-ntreagă
De-atâta dor și bucurie,
Peste tot e-atâta vlagă,
Voie bună și mândrie.

Peste tot ce ne-nconjoară
S-așternut pe veșnicie
O veste, ce odinioară
Iubit-avea ca să ne fie.

Veste ce s-a răspândit
În eternul nostru suflet,
Unde iarși s-a ivit
Rost de viață și de umblet.

Și-a împânzit o lume-ntreagă
Cu venirea unui prunc
Ce la Tatăl Lui se roagă
Și se-nchină îndelung.

Ce-a venit pe astă lume
Să ne mântuie, ne-adune,
Să ne-așeze-n jurul Său,
Să ne mmântuie de rău.

Pe Iisus, din suflet, Pruncul
Azi, cu toții să-L slăvim,
Și cu sufletul, cu gândul,
Dragoste să-I dăruim.

Și-n astă seară de Crăciun,
Când colindele răsună,
Numai îngeri sunt pe drum,
Ne-aduc dragoste Divină!

Rosu...Pieton

Rosu, da lasa ca e inspre galben…
Un politist sare direct in fata masinii si intinde mana disperat;imi face semn sa urc cu masina pe trotuar si in urmatoarele 5 secunde eram deja pe trotuar, inghetat, dar in acelasi timp, cu o expresie nevinovata a fetei, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
-Buna ziua!un tip flegmatic la prima vedere, dar, care ascunde o cu totul alta fata. Se prezinta, moment la care nici nu sunt atent, dar printre miile de zgomote exterioare si marea mea liniste si aprofundare interioara, aud, Lucian.
-Stiti ce ati facut?ma intreaba
-Nu stiu, ce s-a intamplat?
Tocmai ati incalcat culoarea rosie a semaforului si drept urmare va voi intocmi o dovada inlocuitoare a permisului pentru 15 zile, cu care veti putea circula, apoi, permisul vi-l retrag pentru 30 de zile dupa expirarea dovezii.
Hmmm…ma trece un aer rece, apoi unul cald si parca sar dintr-o stare in alta;incerc sa fiu calm, sa nu-I vorbesc nepoliticos, dar, astept, totusi reactia lui la vederea reactiei mele.
-Domne, nu puteti sa-mi luati permisul, va rog tare mult!
-Ba sigur ca pot si asta voi face, in conformitate cu legea.
Pana aici nu m-a impresionat deloc mersul lucrurilor;stiu ca am foarte putin timp la dispozitie pentru a-l convinge pe omul acesta sa nu-mi ia permisul.
-Va rog tare mult, insist, nu-mi luati permisul!dati-mi orice alta amenda, insa nu-mi suspendati permisul, asta e cel care-mi asigura painea.
-De unde veniti?
-De la Gilau si m-am ratacit, ma tot fastacesc prin orasul asta si nu reusesc sa ies spre autostrada.
-Unde vreti sa ajungeti?ma intreaba mai calm.
Aici simt ca deja au luat o intorsatura si raspunsurile mele au totusi ceva de spus, nu sunt simple aprobari.In urmatorul minut ii povestesc c-um in urma cu 3 luni am fost angajat la o firma de constructii si am dus oamenii pe santier la Gilau si in seara asta, trebuie sa ajung la Sovata, unde avem un alt santier in lucru si ca daca mi se suspenda permisul va trebui sa-mi dau demisia deoarece nu voi mai avea de lucru la aceasta firma.
-Domne, eu va inteleg perfect, dar legea vedeti ce zice?!nu am alta varianta.
Ma uit la el, cu mult mai mult curaj ca inainte si indraznesc…
-O suta?
El, parca l-ar fi intepat un viespe, face un pas in spate si, ametit parca, ma intreaba:
Ce o suta?
Eu, revin rapid in mine insumi si imi zic, acum eu trebuie sa fiu mai hotarat decat el.
-Stati, ca nu v-am aratat asigurarea!mai am 100 lei in portofel, ii scot si ii inghesui intr-o coala de hartie pe care o prind in masina;in aceste momente, Lucian dispare, brusc din peisaj, in spatele masinii dupa care se intoarce si deschide (asigurarea), isi ia partea cuvenita, ii ascunde foarte rapid si ma intreaba:
-Ce sunt astia?
-Banii pentru cazarea de diseara la Sovata!
Apoi, cu un zambet incurajator, imi zice:nu trebuia sa va impacientati!
Acum e simplu, zic eu!am prins mai mult curaj, stiind ca am scapat si mai mult decat atat, eu sunt cel care a castigat, pentru moment!
Imi explica pe unde s-o iau catre autostrada si plec…
Spun pentru doar pentru moment pentru ca mai urmeaza un alt moment, o alta etapa, un alt act!
Aceeasi intersectie, dar mai tarziu cu exact 2 saptamani.
De data asta, semaforul este verde, dar vin de pe o strada secundara in drumul principal si nu acord prioritate unui om, care tocmai a calcat pe zebra.
Acelasi agent, aceleasi gesturi, acelasi trotuar!
Nici de aceasta data nu sunt atent la numele politistului, dar stiu, ca si acum tot eu sunt cel care a gresit.
-Stiti de ce ati fost oprit?
-Nu stiu, de ce? ma fac curios.
Neacordare de prioritate pe trecerea de pietoni, fapta ce se pedepseste cu suspendarea dreptului de a conduce...
Vazusem foarte bine cum un tip a calcat pe trecere, dar nepunandu-I viata in pericol cu faptul ca trec prin fata lui, am hotarat sa trec.
Iata si consecinta!
Acum, nu stiu cum, nu am mai avut nimic de zis si nimeni nu a pus intrebari, nimeni nu a raspuns;el, agentul e singurul care constata, care ia decizii.
Eu, astept;el pare ca asteapta si el, dar astazi, nu dorm la Sovata, astazi nu-mi cere asigurarea, si lucrul care conteaza cel mai mult este ca, astazi nu am bani.
-Va voi intocmi o dovada pe…
-Stiu, pe 15 zile, cea care v-a ramas de data trecuta.
-De cand?
-De acum 2 saptamani, cand tot aici, tot Dv, mi-ati zis sa nu ma impacientez.
In urmatorul moment s-a blocat si, brusc, amintindu-si de situatie probabil, schimba cursul discutiei si imi spune de unde sa-mi ridic permisul peste 30 de zile dupa ce expira dovada.
Semnez procesul verbal si plec…
Cu toate ca totul e intamplator si in acelasi timp nimic nu e intamplator…exista situatii in care ti se pare ca ai castigat pe moment, dar poti pierde ulterior, apoi exista varianta in care poti pierde pe moment si ulterior poti fi avantajat in urma acelei situatii.
Nu exista doua situatii identice, nu exista stari identice;si fiecare om e in stare de orice, depinzand de situatia in care se afla.

daca

Dac-as fi fost candva copil
Descult sa-mi vad de-al meu viitor
Poate-acum as fi ostil
Si tot descult pe-un coridor.

Dac-as fi fost copil din flori
Cactusul mi-ar fi parinte,
Crini, lalele, trei surori
Si-o iedera m-ar tine minte.

Dac-as fi fost copil istet
M-as fi nascut din tata preot,
Dar n-aveam cum sa mi-l aleg
Si nici eu nu mai pot fi preot.

Dac-as fi fost copil siret
Siret degeaba as fi fost,
Daca n-aveam de-ncaltat
Siretul n-avea niciun rost.

Dac-as fi fost copil obraznic
Astazi n-as tasta nimic,
M-ar fi scapat pe olt nostalgic
Cand m-am nascut, cand eram mic.

3 iunie 2011

In urma cu cativa ani, pe cand adolescenta imi rupea picioarele, cand mai avea rost sa ma trezesc devreme, pe cand zilele se diferentiau una de cealalta, cand binele era diferit de rau, am invatat ca fiecare om, fiinta traieste cu un anume scop si ca pentru asta trebuie sa lupte.
Acum, cum a mai trecut timpul, observ cu parere de rau ca lumea s-a schimbat radical;
Observ ca oamenii de altadata nu mai sunt oameni, ca preotii au inventat o scuza plauzibila si daca gresesc sau comit faradelegi au tot dreptul sa spuna ca a fi preot e ca o meserie de orice fel; Azi sunt dezgustat de monologul politicienilor, de protestatarii ipocriti, care au votat in schimbul unui meniu de cantina, de Robotzii pusi pe glume, de perversii luptatori, de stirile tragice, de sirul interminabil de showuri de Tv, de aceasta tastatura, prin intermediul careia imi public neputinta...
Am ajuns sa nu avem rusine, sa nu avem sentimente, sa nu avem emotii, sa nu iubim; Am ajuns sa trebuiasca sa bem sau sa fumam pentru a spune ce simtim, sa ne imaginam lucruri placute...Am ajuns sa nu ne pese daca e noapte sau e zi; daca putem inlocui soarele de ce sa ne mai bucuram de el? de ce sa platim o saptamana de cazare daca ne putem bronza in cateva minute intr-un tub cu neon?...de ce sa mergem pe jos daca ne putem cumpara un mijloc de transport cu ajutorul trupului?...
Peste tot in lume, tehnologia a atins culmi foarte inalte, dar peste tot respiratia se executa in acelasi fel, oamenii merg tot pe picioare...diferenta e ca noi am vrea sa calcam direct pe nori; de ce fugim de responsabilitati? de ce suntem nemultumiti cand si noi suntem la fel de responsabili ca cei ce ne conduc?exista atatea intrebari, dar cine sa raspunda la ele daca oamenii capabili sunt in plin sezon de capsuni, castraveti si alte soiuri de pepeni?

2011 jun 1

Maradj e földön békében, kedves,
Az arcodon hulló könnyeket vedd le
És szaladj az erdőn, árnyékban, nedves
Cipőd nyomára lépjen a medve.

És utól ne érjen a végtelen bánat
Vagy árnyékod legyen véletlen állat
S ha valaha eltévedsz járva a réten
Ne hagyjál senkit elődbe lépjen.

Ha megis bonyolult néha a világ,
Mosoljogj, kacagj, legyél csak vidám,
Nyiljál ki magadnak szápen mint virág
És fényjel világra üssél mint villám.

vreascuri

Vreascuri de codru-mi pârâie-n creștet
Și greierii mișună-n iarbă,
Iar tu te ascunzi în vuietul neted,
În vânt, în noaptea cea oarbă.

Norii de fum ca o cortină
Se-nghesuie-n valuri să zboare,
Se leagănă-n vânt, marea-i de vină,
Dar nimeni se plânge că doare.

Vrednicul fluier ce sună-n surdină
Să-ți cearnă aerul proaspăt,
Să-l faci să se-audă, căci el e de vină,
Nu are gânduri, nici freamăt.

Vâscoasele-albine ce te-nconjoară
Să-ți lase mierea pe buze,
Fii blândă cu ele, căci nu te omoară,
Mie-mi caută muze.

Cum buzele-ți fine mimează orbește
Și n-aud, nici văd ce mi-ai spune,
Te-ating și te simt cum pulsul îți crește
Și-n gându-ți vuie un tunet.

Cum tremuri te simt și-ți mângâi bărbia
Cu degete-mi, lent, tremurând,
Uitându-te-n urmă-ți crește mânia
Și aeru-l cerni, vrând-nevrând.

27 martie 2011

In urma cu cativa ani, cand mai credeam in Mos Craciun si cand vedeam lumea cu totul alti ochi, eram in stare sa fac tot ce-mi sta in putinta sa treaca timpul, sa fiu tanar, sa am 20 de ani. Invidiam tinerii, oamenii in toata firea, oamenii maturi. Totul parea atat de oficial si imi doream tot mai mult sa cresc.
In noaptea majoratului meu, cand imi suna in urechi “am doar 18 ani”, am tresarit brusc…nu se intampla nimic special, nimic ce ar fi putut delimita varsta de 17 ani de cea de 18. Totul are un inceput si o continuitate. Nicio zi nu e diferita de cealalta. Zilele, saptamanile, lunile, anii sunt doar pentru a nu pierde notiunea timpului. Ziua se delimiteaza de noapte doar prin intuneric si lumina, dar in mod evident, ceea ce poti face ziua, la fel de bine poti face si noaptea.
Daca acum cativa ani gandurile erau mult mai superficiale, daca atunci eram miliardar in timp, acum sunt falit.
Traiesc intr-o lume mizera, intr-o lume in care nimic nu mai are farmec; pur si simplu nu exista nimic surprinzator. Oamenii sunt atat de reci, atat de egoisiti, atat de distanti. Nu mai exista valori; e de nesesizat diferenta dintre bine si rau.
Toata lumea e grabita, nu este loc de sentimente, de mila, de dragoste, de tristete, de buna dispozitie.
De o vreme am divortat de speranta; mult timp am trait cu ea fiindca eram convins ca speranta moare ultima; acum, am ramas vaduv! Ea s-a stins! Constat cu stupoare ca valorile recunoscute sunt doar cele materiale. Azi, nu conteaza cat te duce capul, de ce esti in stare, conteaza sa ai o masina puternica, sa fii la zi cu lumea jocurilor de noroc, sa poti dovedi nepasarea…
De o vreme, curajul este inlocuit de tupeu…omul are curaj atunci cand este convins de propria forta, cand e profesionist; tupeul intervine in celelalte o mie de situatii; situatii in care omul prefera sa fie descurcaret, superficial.
Mandria invinge talentul…prostia degradeaza omenirea…

iubire

O lume mizeră, plină de ură,
O lume ce uită că ține în mână
O șansă de=a dreptul magică, pură
Dar omule, spune, cine-i de vină?

Doar gânduri perverse, tragice, goale
-nconjoară-omenirea ș-o face să zboare,
N-o lasă să calce pământu-n picioare,
Că lumea se zguduie, unde ne doare?

Când oare cerul renunță să fie
Martor promis până-n vecie
Și-nchide fereastra cu marginea vie
ȘI dor de iubire cui o să-i fie?