witney houston

...o zi...o secunda...o viata...o lume intreaga pe branci...
o zi de sclipire, de bucurie, de vlaga, o zi de nenoroc...
o secunda de rasfat, de intimitate, de groaza...
o viata de note muzicale, de secvente de film, o viaza achitata intr-o zi, intr-o secunda...
o viata traita pentru altii, pentru bucuria altora, pentru sentimentele altora...
o minte nevinovata, bolnava, iremediabila s-a stins.
o voce atat de profunda si inalta a tacut, s-a lipit de trecut.
o dama careia muzica, dansul si filmul i-au tinut companie, o dama careia nu-i lipsea nimic, care s-a implinit implinindu-i pe altii.
o artista desavarsita, care prin vocea sa a reusit sa transmita dragoste, vlaga, voce care a provocat un adevarat delir in randul celor ce simt muzica.
nu a rezistat o vesnicie...nu a lasat sa se deterioreze autografele, nu a lasat sa se raceasca palmele de dupa aplauze...a tinut lumea cu pulsul ridicat, a miscat atatea inimi, a creat atata adrenalina, voie buna, bucurie, seninatate,...s-a facut inteleasa de o lume intreaga insa propria-i persoana a provocat-o deseori la conflicte...s-au impacat oare?
a fost rasplatita mult mai ieftin decat propriile ei daruri pentru omenir.
si-ar mai aminti cineva vocea ei acum, neinregistrata?ar mai vedea-o cineva nefilmata?...de ce toti care i-ar oferi o secunda acum nu au facut-o?
...Witney Houston si-a dedicat toata viata altora, in schimbul?
...lucrurilor de care nu poate avea parte...