Ți-e teamă
De oamenii de joasă speță
Ce n-au nimic, nici n-au avut,
De vagabonzii fără lesă
Ce n-au ajuns unde-ar fi vrut.
Ți-e teamă
Că-ntr-o noapte albă
Când ceru-i una cu pământul,
Vine o bătrană slabă
Te ia, te duce, ca și gândul.
Ți-e teamă
C-așa trebuie să-ți fie
Și că altfel n-are cum,
Că din marea ta prostie
Nu te poți întoarce-acum.
Ți-e teamă
C-ai trecut prin toate
Și nu ți-a mai rămas nimic,
Și că nimeni nu te poate
Face mare, când ești mic.
Ți-e teamă
De lumina de la lună
Și de cerul plin de stele,
Nime-ți spune noapte bună
Geaba mai tânjești la ele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu