Urmă vreme, pe când politica era un subiect tabu al socităţii, pe când societatea era dezbinată de interesul faţă de propria ţară, România a devenit orfană de mamă şi tată.
În urmă cu câţiva ani, dezinteresul faţă de acest popor s-a accentuat considerabil; numărul de emigranţi a crescut drastic, iar forţa de muncă a devenit din ce în ce mai precară.
Odată cu acestea şi-a făcut loc concepţia despre moguli, artişti şi despre oamenii politici.
Valorile societăţii s-au amestecat, iar uşor-uşor s-a constituit o viziune generală despre valori şi VIP.uri, pe care aceeaşi societate le-a preaslăvit!
În domeniul politic, lucrurile înaintau fără nici un obstacol; În 2007, România a fost integrată în UE, care, pe parcurs s-a dovedit o căciulă greu de purtat pentru noi.
Încă din 2004, puterea politică şi-a construit un drum cu sens unic, fără treceri de pietoni şi fără prioritate pentru ne(re)cunoscători.
Relaţia de subordonare dintre cetăţeni şi lege şi-a schimbat una din laturi, legea ajungănd o terţă parte a funcţionalităţii.
Odată ajuns la stadiul de putere, barcagiul nimereşte un fluviu, pe cursul căruia îşi creează valuri răzleţe, care îi poartă ambarcaţiunea fără oprire în vreun port.
Oameni de seamă ai societăţii, personalităţi, oameni de rang înalt sunt puşi la pământ de valurile de nicăieri, în umbra mottoului: „ori eşti cu noi, ori nu eşti!”
Astfel lumea este adusă la tăcere, distrasă de la activităţile politice, iar societatea civilă este ignorată în totalitate. Şi cum orice lovitură îşi are reverul, societatea ripostează prin lipsă totală de interes.
Cel mai reprezentativ exemplu în acest sens fiind participarea foarte slabă, de 49%, la alegerile locale din 2008.
După aceste rezultate, lumea începe să fie încurajată şi invitată la vot; un an mai târziu, la alegerile prezidenţiale exprimându-şi votul un procent de 53% dintre cetăţenii cu drept de vot.
Aşadar, s-a reales preşedintele…pe sine însuşi!
Fostul riveran al Cotroceniului devine actualul riveran!
Cu trecerea timpului, lucrurile s-au precipitat şi apele fluviului s-au tulburat destul de mult.
La începutul anului 2012 odată cu marile îngheţuri, românii s-au dezmorţit şi au ieşit pe străzi, militând pentru un trai mai bun!
Pe bună dreptate, s-au mobilizat mii de oameni, care n-au reuşit să stârnească nicio reacţie din partea preşedintelui, situaţie care dovedeşte încă odată faptul că suntem un popor modest.
Au urmat alegerile locale din anul în curs, care a reuşit să atragă un număr mai mare de votanţi la urne, procentul fiind de 56%.
Între timp lucrurile s-au mai schimbat, 2012, fiind anul cu 3 prim-miniştri.
În speranţa unei perioade mai strălucite, noul Guvern organizează Referendumul de pe 29 iulie 2012.
O nouă sesiune de alegeri, dar care presupune o mobilizare în masă a cetăţenilor. Ca de fiecare dată, regulile jocului se schimbă, iar de această dată, după ce constatăm cu stupoare numărul gigant de români cu drept de vot, pentru validarea referendumului este necesară participarea a 50% + 1 din 18 milioane de oameni cu drept de vot.
Dacă în urmă cu doar 3 ani, românii erau invitaţi la vot, acum, preşedintele invită poporul la boicot!
Boicotarea alegerilor, reinvestirea într-o funcţie prin susţinerea negativă trece de departe de cealaltă parte a nivelului de moralitate!
a-ţi exprima votul nu presupune a fi politic, presupune a fi moral!
Peste 7 milioane de români au votat DA. La referendum, depăşind numărul celor care i-au acordat locul la cârmă barcagiului, dar cu toate acestea, validarea referendumului se află încă în aer, Curtea Constituţională fiind în măsură de a da verdictul!
Românii sunt dispuşi să treacă la orice religie, să se roage oricărui Dumnezeu pentru a trece de stadiul de larvă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu