omul de zapada

A nins...a nins peste tot...a nins peste sol, peste cladiri, peste strazi...a nins peste gandurile mele, peste visele mele...a nins!totul e ascuns sub stratul de zapada, totul e camuflat...lucrurile bune sunt ferite de cele rele...dar si iarna e la inceput, omul de zapada e un adolescent ratacit printre propriile-i ganduri, printre propriile-i dorinte...a nins si peste el;de fapt el s-a nins, nu s-a nascut...ar fi liber cu mare placere, dar ninge continuu peste el; nu se poate feri, nu se poate da la o parte, nu se poate ascunde...starea lui e de fapt starea altora, el nu se clatina, nu provoaca declin...cat de rigid e omul asta de zapada, dar in acelasi timp cat poate fi de sensibil, de marcat de vreme...ce frumos ninge...ce liniste asurzitoare s-a abatut asupra lumii...parca totul sta in loc si omul sta in mijlocul ninsorii si rade...rade de toti ceilalti, rade de el insasi...e coplesit de farmecul nevazut al existentei, care de fapt...care de fapt, e o stare...ce bine e sa fii adolescent!...e bine sa ninga peste tine, peste oameni, peste tot, e bine sa stai in mijlocul iernii si sa vezi in orice directie ce vezi daca arunci privirea inspre cer...ce bine e sa vezi atat de departe in jur...ce bine e sa nu fie nimic, dar sa nu-ti lipseasca nimic...e grozav sa privesti, sa simti ninsoarea din interior! De atat de departe cade zapada asta incat nu-si permite sa rateze traseul...directia