02.01.2013

                                   - 0 2.01.2013 -

 

Astăzi, în mod oficial s-au încheiat sărbătorile de iarnă; de fapt au mai rămas de sfințit apele de Bobotează.

De astăzi lucrurile iau o cale normală, obișnuită.

A trecut Crăciunul, care din păcate pentru omenire seamănă de la an la an cu o nesfârșită grandomanie, iar Moș Crăciun și-a pierdut farmecul. Sunt cuprins de lehamite fără margini văzând că sărbătoarea Nașterii lui Iisus este asociată cu sacrificarea porcilor, cu gătitul sarmalelor și a cozonacilor.

            Crăciunul a devenit o vacanță, prilej de recreere, de cumpărături nebunești, prilej de a ne etala bunul gust cu țoale noi și delicatese culinare de toate spețele.

Punând în balanță mediatizarea Crăciunului și a sfârșitului lumii ne vom da seama că cele 2 evenimente ne-au stârnit curiozități diferite.

Timp de un an s-a vorbit peste tot de sfârșitul lumii, de 21.12.2012, s-a mediatizat o aberație oarbă, lipsită de substrat. Timp de un an n-am auzit nicăieri vorbindu-se despre Crăciun însă.

            An de an Crăciunul se manifestă într-un mod foarte intens, punându-se accent pe partea exterioară a lucrurilor, pe ceea ce se vede. E jenant însă că o astfel de Sărbătoare constă în shopping, în excursii extravagante, în cadouri sofisticate și dispare puritatea, simplitatea, frumusețea unei Sărbători memorabile.

E jenant să ne trimitem urări impersonale, să uităm autenticitatea unei Sărbători Creștine de o asemenea anvergură și e jenant că ne jenă de propria noastră credință, ne e jenă de propriile trăiri, de propria noastră condiție!

            Avem impresia că de Crăciun ne întoarcem acasă, la cei dragi și Crăciunul e o sărbătoare de grup! E absolut fals!și cei fără de familie, prieteni, cunoștințe, colegi au dreptul să simtă ceva special, au dreptul să sărbătorească .E aberant să credem că fiecare dintre noi găsește ceva sub bradul de Crăciun, e aberant să credem că cei care au bradul împodobit trăiesc mai intens Crăciunul.

            După binemeritata odihnă de după Crăciun, urmează Revelionul, care de fapt nu e o sărbătoare cu toate că o folosim drept plural al Crăciunului scriindu-ne sărbători fericite.

Noaptea de Revelion e la fel cu orice altă noapte, cu acest prilej schimbându-se doar data și fața de masă.

Nu se schimb nimic foarte brusc, lucrurile se întâmplă a fel, treptat ca altădată, însă e un motiv în plus de petrecere, de nebunie.

            Odată cu trecerea Sărbătorilor de iarnă, societatea, oamenii revin la vechile obiceiuri, la vechile comportamente.

Constat că sărbătorile nu ne apropie ca și oameni, ci ameliorează doar răutatea, neconcordanța, invidia, lipsa de respect și intensifică ipocrizia…păcat!

Aparent, e teribil de simplu să stârnim sentimente, gânduri, reacții, trăiri, oamenilor, dar întrebarea este până când vor rezista acestea?

 

 

                                                                                                      Damian Pal