Când te-apleci ca să asculți
Ce vrea să-ți zic-un cărăbuș
Degeaba-ncerci să te ascunzi
Sau să-ți faci mască din tuș.

Când privești napoi în timp
Ți-amintești c-odinioară
Nu erai mai mult de-o pară
Și vroiai ca să te schimbi.

Când soarele de dimineață
Razele-ntindea de lene
Tu erai dormind în casă
Și te bucurai de vreme.

Acum, că timpu-naintează
Și tu cu el călătorești,
Soarele-ți trimite-o rază
Și-o barcă ai ca să plutești.

O barcă ai ca să plutești,
Să-naintezi cu ea spre larg,
Să mergi pe unde iți dorești
Căci valurile-n vânt se sparg.

Cristina, timpul nu se-oprește
Nici te-așteaptă vreun minut,
Lumina-n cale-ți se sporește
Să ajungi unde ai vrut.

Curând vei ști și că iubirea
Tot cu tine-n barcă e,
Vezi, să nu te pierzi cu firea
Căci toată viața artă e.