Tu

Ești ca vântul care vine,
Plutești în fiecare gând,
Degeaba îmi e dor de tine
Căci tu nu vii, ești doar în gând.

Ești ca un fluture ce zboară,
Apari mereu când nu m-aștept,
Apari în fiecare seară
Când inima nu-mi e la piept.

Ești ca cerul care plânge
Cu lacrimi mari de apă dulce
Și apari ca o furtună
Când nici umbrelă n-am în mână.

Cu aerul ce nu se vede
Te asemăn tot mereu,
De multe ori nu-mi vine-a crede
Că și tu ești unde sunt eu.

Ești curată ca zăpada
Și n-aș vrea să te murdărești,
Lasă lumea să te vadă,
Arată-te așa cum ești.

Din zambet soarele-ți apare
Și te umple de căldură,
Dar se miră fiecare
Cum de ai așa o gură.

Ești ca luna cea de seară
Și apari în întuneric,
Te-aștept a nu știu câta oară,
Dar n-am un calcul, fix, numeric.

Cu tot ce mișca pe-astă lume
Te-asemăn fără îndoială,
Te-asemăn doar cu lucruri bune,
Dar să nu-mi ceri socoteală!