Granit
Un umăr gol, acoperit
Cu piele fină de granit,
Doi ochi străluci ce nu-mi permit,
Scumpo, ca să te evit.
Respir adânc, cu ochii-nchiși
Și-n gând îmi ești ca un afiș,
Te vâd, te simt și te ating
Și cred că nu o să mă sting.
Te-aștept să vii, oriunde-ai fi
Să ne jucăm ca doi copii,
Să te ating, să mă atingi
C-o mână și cu alte cinci.
Un chip adesea amețit
Ce știe unde a venit,
Un gând ce nu a mai pierit
De-a face omul fericit.
O noapte oarbă, zburătoare
Ce apare ca o floare,
Ce umbrește peste toate,
Dar cu tine nu se poate.
Tu, ca luna și pământul
Pe care n-afectează vântul,
Tu, ca umbra zburătoare,
Acum pe mal, acum în mare.
Te văd adesea cum apari
Pe vas cu niște marinari,
Te-apropii lent pe o faleză,
Elegantă stewardesă.
Apari de-oriunde, doar apari
Cu piloți sau marinari,
Pe secetă sau pe furtună,
Dar, scumpo, ține-mă de mână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu